Costume teatrale

I Migliori Nomi Per I Zitelli

custumi teatrali

A tradizione teatrale occidentale hà i so fundamenti in e celebrazioni greche eseguite in u VI seculu a.C.E., in onore di Dionisu, u diu di u vinu è di a festa. E gioie (balli, canti è risposte corali) si sò trasformate in dramma parlatu in u 535 a.E.C., quandu u dramaturgu Thespis hà presentatu un attore per risponde à u capimachja. U risultatu hè statu u dialogu.





Un altru dramaturgu, Eschilu (525-456 a.C.), hè creditu d'avè stabilitu ciò chì diventò u costume tradiziunale per a tragedia greca. Cunsistia in una tunica longa, à maniche, à motivi, una maschera stilizata per a ricunniscenza immediata di i caratteri, è un paghju di scarpi à suola alta chjamati corthunae. Tutti issi vestiti eranu solu per usu teatrale. Ùn si pò micca agisce l'eroi ind'u vestitu d'ogni ghjornu.

L'attori di e cumedie greche purtavanu ancu maschere per indicà chì caratteri ritrattavanu. Inoltre, aghjunghjianu spessu parti esagerate di u corpu, fondi imbottiti o stomacu, è falusi di grandi dimensioni per aumentà l'effettu comicu. E tuniche corte, assai simili à quelle purtate da i citadini cumuni, sò stati pensati adatti à a cumedia.



Benchì i Rumani aghjunghjessinu e so proprie torsioni, e cunvenzioni di costumi stabilite da i Grechi rimasenu essenzialmente le stesse finu à a caduta di l'Imperu Rumanu, quandu u teatru occidentale hà praticamente sparitu per ottucentu anni.

U Medievu è u Rinascimentu

Quandu u teatru riapparì, u fece, ironicamente, in u cuntestu di a chjesa. A chjesa cristiana era u nemicu ghjuratu di u dramma (percependu chì era à tempu immodest è simile à l'adorazione di u diavulu). Ma, postu chì i servizii eranu fatti in latinu, chì di menu in menu parrocchiani pudianu capisce, i preti avianu da inventà un modu per drammatizà a liturgia.



Articuli Correlati
  • Costumi di Broadway
  • Costumista
  • Storia di u Truccu Teatrale

Dapoi u quintu seculu E.C. in avanti, drammi misteriosi, drammatichi di eventi in e Scritture, è drammi miraculi, chì raffiguravanu a vita di i santi, eranu sempre più interpretati sia in a chjesa sia in i terreni di a chjesa. Quandu sò diventati più elaborati, si sò trasferiti in piazza di u mercatu.

I costumi purtati in i primi drammi religiosi eranu vestiti ecclesiastici. Cum'è i scritti diventavanu più seculari, spessu coinvolgendu i citadini in più di u cleru, i interpreti laici assumevanu a responsabilità di qualsiasi pezzi di costume chì ùn eranu micca di a chiesa. L'arte religiosa cuntempuranea hà furnitu ispirazione per personaggi cume Daniel, Erode, a Vergine Maria, è diavuli assortiti.

Hè durante u Rinascimentu chì l'elementi di produzzione, sia u paisaghju sia u costume, sò diventati ancu più impurtanti di u testu. In tutta l'Europa, a nubiltà hà messu in scena fastuose maschere di corte è cuncorsi per divertisce i so invitati. I costumi riprisentavanu dii, animali è creature mitologiche, è emozioni cume speranza è gioia. I cuncettori per queste feste includenu Leonardo da Vinci è Inigo Jones.



A Commedia Dell'Arte

A Commedia dell'arte, una forma di cumedia di strada pupulare, hè nata in Italia durante u XVIu seculu. Gruppi di attori itineranti anu presentatu drammi largamente improvvisati in tutta l'Italia è in Europa.

Cum'è e cumedie greche (à quale si pensa chì a cumedia hè ligata), l'attori di cumedia ritrattavanu persunagi identitarii identificabili da e so maschere è da i so costumi tradiziunali. Pantaloon, l'anzianu archetipale chì schivava, era spessu vestutu cù i pantaloni larghi chì portanu avà u so nome. U servitore astutu Brighella avia un mantellu di strisce verdi horizontali, u precursore di a livrea britannica di u XIXu seculu. Altri personaggi comichi includenu Arlecchino, o Arlecchinu, Il Dottore, un accademicu pedante sempre vestutu di neru, è Il Capitano, un Spagnolu vigliaccu. I caratteri seri in commedia, duie coppie di amanti è una serva, anu vistutu abiti cuntempuranei.

L'opere di William Shakespeare, Jean-Baptiste Moliere è Jean-Antoine Watteau mostranu tutte evidenze di l'influenza di sta forma d'arte pupulare impurtante.

U Sedicesimu à u Seculu XVIII

I costumi per e pezze di Shakespeare eranu un mischju di vari periodi chì u publicu accettava cum'è cunvenzione standard. A maiò parte di e parti sò state interpretate in abiti cuntempuranei sia di pruprietà di l'attore (tutti eranu omi) sia furnite da u patrone di u teatru. In ocasioni, un cascu o un pettorale puderia indicà un suldatu. Fate è ninfe ponu vèstinu di cortini classichi.

U listessu principiu si applica à u costume in u XVII è XVIII seculu. A maiò parte di l'attori è soprattuttu di attrici vestite à a moda quant'è pussibule. Un turbanu hà indicatu un caratteru orientale. Un cascu piumatu significava un suldatu. L'esecutori anu furnitu u so armadiu, eccettu l'articuli spezializati da u teatru.

U XIXu è u principiu di u XXu seculu

William Charles James Terriss cum'è rè Enricu VIII

William Terriss cum'è rè Enricu VIII. 1895

U periodu trà u 1770 è u 1870 hà vistu una spinta versu a precisione storica in u cuncepimentu di costumi. Cum'è u viaghju hè diventatu relativamente più faciule, i rapporti, scritti è visivi, anu aumentatu a cunniscenza di e persone di altre culture. Esibizioni internaziunali cum'è u Crystal Palace Exhibition in Londra in u 1851 anu purtatu a cultura materiale di i lochi esotichi à u publicu. Volenu chì ciò chì anu vistu è lettu si riflettinu nantu à a scena.

In u principatu tedescu di Sassonia-Meiningen, u duca Ghjorghju II hà stabilitu a so propria truppa teatrale chjamata Meiningers. U Duca hà adupratu ogni risorsa dispunibule per creà custumi autentichi per i so attori.

I Meiningers anu visitatu u cuntinente assai, è u stile di e so produzzione hà influenzatu assai tali bastioni di u realisimu di u XIXu seculu cum'è u Théâtre Libre in Parigi, è u Teatru d'Arte di Mosca in Russia. In i Stati Uniti, e produzzione di l'impresariu David Belasco riflettenu a so ammirazione per stu novu stile realistu.

Un succorsu inevitabbile hà seguitu. In Russia, per cità solu un esempiu, l'artisti custruttivisti anu cuncepitu costumi altamente cuncettuali chì a sola relazione cù u vestitu era chì eranu purtati da l'omi.

quante volte devu shampoo u mo tappettu

Finalmente i dui stili sò stati ricunnisciuti cum'è validi, purtendu à u mischju di produzioni storicamente precise o guidate da cuncetti chì cuntinueghja in u XXIu seculu.

Pratica attuale

I costumi teatrali sò cuncepiti per supportà u script. Se u realisimu o storicismu hè centrale in u testu, i costumi rifletteranu accuratamente i vestiti adatti à u periodu o à l'ambiente. Esempii include Henrik Ibsen's U Maestru Costruttore , chì richiede vestiti di u principiu di l'anni 1890, o David Storey U Cambiamentu , chì chjama uniformi è vestiti di strada adatti per un gruppu di ghjucatori di rugby in u Nordu di l'Inghilterra.

Altri script necessitanu un approcciu più fantasiosu. Di Shakespeare A Tempesta deve esse situatu in un'isula, ma quella isula pò esse in ogni locu in u mondu. Prosperu è Miranda ponu abità ogni periodu di tempu accunsentitu da u direttore è a squadra di cuncepimentu.

Influenza di u Costume nantu à u Vestitu à a Moda

Mentre u costume di film influenza spessu i vestiti di moda, u costume teatrale guasi mai. Un filmu hè vistu da milioni di persone in tuttu u paese in a prima settimana di a so uscita. À u cuntrariu, u teatru mediu di Broadway pò accoglie solu ottu mila persone in u listessu periodu di una settimana.

Inoltre, ci hè tipicamente un intervallu di un annu o più trà a fine di a ripresa è a liberazione di u filmu. In questu intervallu riviste di moda è altri periodici ponu eseguisce spreads mostrendu i costumi, creendu a dumanda di i clienti. Storicamente, studi cinematografici, produttori, grandi magazzini è cumpagnie di mudelli di sartori sò entrati in partenariati per prumove sia u filmu sia i vestiti pronti à usà (o pronti à cucire) chì u film hà ispiratu.

Un esempiu classicu hè u vestitu 'Letty Lynton' purtatu da Joan Crawford in u filmu di u listessu nome di u 1932. Più di 500.000 copie di u cuncepimentu di Adrian sò state vendute reputativamente à ogni puntu di prezzu appena l'apertura di u film. In u 1967, i costumi di Theodora von Runkle per Bonnie è Clyde hà pruvucatu a tendenza per i stili di rinvivimentu di l'anni 1930 chì eranu cusì populari à a fine di l'anni 1960. I costumi di Ruth Morley per Diane Keaton produttu Annie Hall parè in tutti i Stati Uniti è in Europa à a fine di l'anni settanta.

Un altru mutivu perchè ci pò esse poca relazione trà u vestitu teatrale è l'abbigliamento di strada hè a scala. Un costume hè cuncepitu per esse vistu da una distanza di trenta o quaranta piedi. I dettagli sò esagerati per renderli visibili. U filmu, à u cuntrariu, si tratta in gran parte di primi piani. I costumi cinematografici devenu esse 'veri' in un modu chì i costumi teatrali riesciuti ùn ponu esse.

Uni pochi eccezzioni esistenu, ma sò rare. Una tuta rossa cuncepita da Patricia Zipprodt per a produzzione di Broadway di 1969 di Neil Simon's Suite Plaza fu successivamente fabbricatu per Bergdorf Goodman. In u 2002, Bloom-ingdale hà introduttu una racolta di vestiti di più dimensioni basata annantu à i disegni di William Ivey Long per u musicale Hairspray.

U publicu per un avvenimentu teatrale hè cusì chjucu in quantu à u numeru di persone chì assistenu à i film chì ùn hà pocu sensu ecunomicu di aduprà u teatru cum'è una fonte di cuncepimentu. I vestiti cuntempuranei per a scena ponu riflettà u vestitu di moda, ma ùn l'influenza micca.

Requisiti Speciali

scarpi di ballu

I scarpi di ballu anu bisognu di flessibilità

Soprattuttu, un costume teatrale hè pensatu per u muvimentu. I braccioli sò tagliati più alti di quelli chì sò in vestiti produtti in serie per permettere à l'attore di alzà e bracce senza chì tuttu u vestitu seguita. E cavichje sò tagliate più in altu per permette calci senza sparte una cucitura.

I costumi devenu esse custruiti per esse abbastanza forti da suppurtà ottu usure à a settimana per mesi o ancu anni, cù pulizie o lavaggiu pocu frequenti. Se u script richiede un 'cambiamentu rapidu', vale à dì chì l'esecutore faci un cambiamentu cumpletu di vestiti in menu di un minutu, u costume serà custruitu per facilità u cambiamentu. Per cambià una camisgia rapidamente, per esempiu, i buttoni sò cusgiti in cima à e buttone. A maglia hè tenuta chjusa da snaps o nastro à ganciu è ciclu in modu da pudè letteralmente esse strappatu da l'artista.

I scarpi di i ballerini devenu avè e piante abbastanza sottili per permette à u ballerinu di flexione è di punta u so pede. Quandu hè fatta à misura, a pelle di l'alce hè u materiale di scelta.

Tendenze è Sviluppi

I costumi teatrali si basanu assai nantu à e fibre naturali (cotone, linu, seta è lana). I sintetici ùn trattanu micca o drape cum'è e fibre naturali. Detta quessa, tuttavia, u sviluppu di novi materiali hà avutu un tremendu effettu nant'à l'industria.

Prima di a fine di l'anni cinquanta, per esempiu, i collanti di ballerini eranu fatti di cuttuni elasticizati, dati à affundamenti è sacchetti, o eranu tricotati è propensi à corse. L'invenzione di Lycra, spandex, è altri tessuti stesi bidirezionali anu eliminatu tali prublemi. I crini di cavallu nylon intrecciati ponu esse aduprati per fà ruffs chì simulanu l'originali di lino amidonati ma chì tenenu a so forma quandu sò lavati.

Nisuna impresa fabrica tessili solu per l'usu in costumi. U mercatu hè troppu chjucu. Tuttavia, i clienti sò estremamente creativi per scopre l'usi teatrali per i prudutti pensati per altri scopi. Veri-form, un nome di marca per un tipu di foglia termoplastica, per esempiu, hè un tessutu apertu, tessutu di maglia di plastica adupratu da i chirurghi ortopedici per casti leggeri. Face armature è maschere eccellenti, hè tossicu è faciule da travaglià.

A rete in plastica aduprata per ventilà i cappelli di baseball face crinoline indistruttibili è economiche. L'aria condizionata è altri tippi di schiuma ponu esse tagliati è sculpiti per furmà a sottostruttura di una mascotte leggera o altri costumi chì sò più alti è più larghi di l'attore in elli. Sementu d'uccelli, racchiusatu in un vestitu di corpu, hè eccellente per simulare u muvimentu di i seni affunditi.

U sviluppu più significativu in u campu in l'ultimi vinti anni hè statu senza dubbiu una sensibilizazione accresciuta di e prublemi di salute è sicurezza. Finu l'anni settanta i cuncettori è i costumisti trattavanu di regula i tessuti cù vernici, solventi è colli altamente tossichi senza capisce i risichi implicati. In u ventunesimu seculu, ùn sò micca solu prudutti menu tossichi dispunibuli, ma e schede tecniche di sicurezza materiale, respiratori, cabine spray è altri dispositivi di prutezzione sò a norma.

Mentre i materiali continuanu à evoluzione, è i stili di cuncepimentu di costumi entranu è surtenu di a moda, u principiu ferma custante. Cum'è Robert Edmond Jones hà scrittu in u 1941, 'Un costume di scena hè una creazione di u teatru. A so qualità hè puramente teatrale è pigliata fora di u teatru perde subitu a so magia. Mori cum'è una pianta chì muore quandu hè sradicata '(p. 91).

Vede ancu Attori è Attrici, Impattu nantu à a Moda; Arte è Moda; Costume di Ballet; Truccu Teatrale.

migliori agenzie di mudelli in u mondu

Bibliugrafia

Bieber, Margaret. A Storia di u Teatru Grecu è Rumanu. Princeton, NJ: Princeton University Press, 1961.

Cheney, Sheldon. U Teatru: Trè Mil Anni di Drama, Recitazione è Stagecraft. New York, Londra è Toronto: Longmans, Green and Co., 1952.

Gascoine, Bamber. Teatru Mundiale: Una Storia Illustrata. Boston è Toronto: Little, Brown and Co., 1968.

Jones, Robert Edmond. L'Imaginazione Dramatica. New York: Theatre Arts, 1941.

James Laver. Costume in u Teatru. New York: Hill è Wang, 1965.

Molinari, Cesare. Teatru à traversu l'età. New York: McGraw Hill Book Company, 1975.

Caloria Calculor